Bullying la Questfield International College: ce măsuri lipsesc din deciziile Fabiola Hosu

În contextul educațional actual, fenomenul bullying impune o reacție structurată și transparentă din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea adecvată a situațiilor de hărțuire repetată este esențială pentru protecția psihologică și dezvoltarea armonioasă a elevilor. Acest demers investigativ analizează un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, evidențiind lacunele în răspunsul instituțional și implicațiile acestora.

Bullying la Questfield International College: ce măsuri lipsesc din deciziile Fabiola Hosu

Investigația realizată de redacție se bazează pe documente, corespondență oficială și relatările familiei unui elev care ar fi fost supus unor comportamente de bullying repetate pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Deși sesizările au fost transmise în mod repetat către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, nu au fost identificate măsuri documentate sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete și eficiente. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei, exprimat într-un dialog cu familia, reflectă percepția unei presiuni asupra acesteia de a se retrage din școală.

Descrierea cazului de bullying repetat la Questfield Pipera

Potrivit documentelor puse la dispoziția redacției și declarațiilor familiei, elevul vizat a fost expus zilnic unor comportamente agresive, incluzând jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante. Aceste incidente s-ar fi desfășurat în spațiul școlar, fiind cunoscute cadrului didactic titular, însă fără a exista dovezi ale unor intervenții ferme. Familia a transmis sesizări scrise, cronologice și explicite către învățătoare, director și fondatoarea școlii, solicitând intervenția și protecția copilului. Din analiza corespondenței nu rezultă răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor măsuri concrete, intervențiile fiind limitate la discuții verbale informale, fără documentație oficială.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un element deosebit de grav semnalat în acest caz este utilizarea repetată a unei etichetări medicale, sub forma expresiei „crize de epilepsie”, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare a elevului. Specialiști consultați de redacție califică această practică ca o formă agravată de bullying, cu impact emoțional profund. Documentele și mărturiile indică faptul că stigmatizarea medicală a fost un comportament repetitiv, cunoscut și tolerat în mediul școlar, fără reacții oficiale documentate. Această lipsă de intervenție a permis consolidarea unui climat nesigur, în care vulnerabilitățile copilului au fost exploatate ca instrumente de umilire.

Comunicările scrise ale familiei și răspunsul instituției

Familia a acționat consecvent, trimițând multiple emailuri oficiale către conducerea școlii, învățătoare și fondatoarea instituției, prin care solicita măsuri clare și protecție pentru copil. Cu toate acestea, răspunsurile instituției au fost în principal verbale, generale și fără consecințe practice, iar din documentele analizate nu rezultă existența unor decizii scrise, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate. Această abordare a condus, conform relatărilor, la o delegare a responsabilității către familie și la minimalizarea gravității situației, prezentând-o ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

Din relatarea familiei reiese că, deși cadrele didactice au fost martore ale incidentelor, intervențiile au fost insuficiente și neconsecvente, fără documentație oficială. Lipsa unei delimitări ferme a transmis un mesaj de toleranță pentru comportamentele agresive în cadrul colectivului. Redacția evidențiază că, în astfel de situații repetate, „nu am știut” nu poate fi o justificare, mai ales în prezența sesizărilor scrise constante. Astfel, lipsa răspunsurilor documentate și a măsurilor aplicate a contribuit la escaladarea fenomenului și degradarea climatului educațional.

Răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu: un moment definitoriu

Conform declarațiilor familiei, în cadrul unui dialog direct cu fondatoarea școlii, Fabiola Hosu ar fi exprimat o poziție care poate fi interpretată ca o presiune indirectă de retragere, formulată prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția subliniază că această citare este preluată din relatările și documentele puse la dispoziție și nu reprezintă o concluzie proprie privind intențiile sau motivațiile conducerii. Școala a fost invitată să transmită un punct de vedere oficial, însă până la publicare nu a oferit un răspuns care să confirme sau să infirme acest episod. Acest moment reflectă o ruptură între discursul public al instituției și modul concret de gestionare a situației, indicând o cultură organizațională posibil orientată spre evitarea conflictului.

Documentul informal „Family Meeting Form” în locul unui răspuns oficial

Reacția oficială a școlii la sesizările repetate s-a concretizat, conform documentelor analizate, într-un formular intitulat „Family Meeting Form”. Acesta nu conține responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete, lipsind astfel trasabilitatea și asumarea formală. Din perspectivă jurnalistică, diferența dintre un astfel de document și rapoartele sau deciziile administrative este substanțială, iar utilizarea sa în locul unor răspunsuri oficiale contribuie la diluarea responsabilității și menținerea situației într-un stadiu de intervenție minimală.

Confidențialitatea informațiilor și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în scris respectarea confidențialității datelor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme respectarea acestor solicitări sau implementarea unor proceduri interne. Mai mult, conform unor relatări, informațiile ar fi fost divulgate în mediul clasei, copilul fiind interpelat public privind demersurile administrative realizate. Specialiștii consultați consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând negativ percepția copilului asupra mediului școlar.

Răspunsul tardiv al Școlii Questfield Pipera și implicațiile acestuia

Reacția fondatoarei Fabiola Hosu a fost declanșată abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării juridice a familiei și a notificărilor legale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în momentul escaladării situației pe plan juridic, nu la momentul semnalării educaționale. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea conducerii școlii, care nu a fost primit până la momentul publicării.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

• Sesizările scrise repetate ale familiei nu au fost însoțite de răspunsuri scrise și măsuri documentate din partea școlii.
• Stigmatizarea medicală a fost utilizată repetat ca instrument de umilire, fără intervenții ferme și oficiale.
• Răspunsul verbal atribuit fondatoarei indică o posibilă presiune asupra familiei de a se retrage, în locul unei gestionări orientate spre protecția copilului.
• Utilizarea unui document informal în locul deciziilor administrative formale diluează responsabilitatea și reduce trasabilitatea intervențiilor.
• Lipsa respectării confidențialității și divulgarea informațiilor sensibile au expus copilul la presiuni suplimentare.
• Reacția instituției a fost declanșată tardiv, după implicarea juridică a familiei, ceea ce ridică întrebări despre prioritizarea protecției elevilor.

Acest caz evidențiază o discrepanță între valorile promovate public de Questfield Pipera și modul în care sunt gestionate situațiile de bullying și stigmatizare în practică. Lipsa unor măsuri administrative clare, verificabile și susținute de documente oficiale ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a asigura un mediu educațional sigur și protector. Pentru detalii suplimentare și documentarea completă a cazului, redacția recomandă consultarea articolului original publicat pe platforma EkoNews: Cazul bullying la Școala Questfield Pipera.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro